Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! - Radu Gyr

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,

Nu pentru patule, nu pentru pogoane,

Ci pentru văzduhul tău liber de mâine,

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,

Pentru cântecul tău ţintuit în piroane,

Pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mania scrâşnită-n măsele

Ci ca să aduni chiuind pe tapsane 

O claie de zări şi-o căciula de stele,

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi

Si-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane

Si zărzării ei peste tine să-i scuturi,

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Şi ca să pui tot sărutul fierbinte

Pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,

Pe toate ce slobode-ţi ies inainte,

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!