În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ți timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ți timp, să vezi durerea și lacrima arzând
Fă-ți timp, să poți, cu milă, să te alini oricând!
Fă-ți timp, pentru-adevăruri și adâncimi de vis,
Fă-ți timp, pentru prieteni, cu sufletul deschis!
Fă-ți timp, să vezi pădurea, s-asculți lângă izvor,
Fă-ți timp, s-asculți ce spune o floare, un cocor!
Fă-ți timp, pe-un munte seara, stând singur să te rogi,
Fă-ți timp, frumoase amintiri, de unul să invoci!
Fă-ți timp, să stai cu mama, cu tatăl tău - bătrâni....
Fă-ți timp, de-o vorbă bună, de-o coarjă pentru câini....
În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ți timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ți timp, să guști frumosul din tot ce e curat,
Fă-ți timp, că ești de multe mistere-nconjurat!
Fă-ți timp, cu orice taină sau adevăr să stai,
Fă-ți timp, căci toate-acestea au inimă, au grai!
Fă-ți timp, s-asculți la toate, din toate să înveți,
Fă-ți timp, să dai vieții adevăratul sens!
Fă-ți timp, ACUM! Să știi: zadarnic ai să plângi,
Comoara risipită a vieții, n-o mai strângi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu