Intodeauna cand ajungeam la zoo incercam un sentiment de apasare, de frica. Incercam sa il inteleg dar pana acum nu am reusit.
In drum spre Zoo , si e cam departe de mine, am avut timp sa imi pun ordine in ganduri , si mi-am dat seama ca gradina zoologica nu e decat un fel de puscarie in care sunt inchise multe animale , si din pacate fara nici o vina .
Daca oameni sunt inchisi in urma faptelor lor , aceste fiinte sunt inchise si lipsite de libertate doar ca sa ne satisfaca pe noi , sa avem de ce ne amuza .
Singura bucurie , ca sa spun asa ,este ca totusi se incearca crearea unor conditii cat mai bune pentru sarmanele animale lipsite de libertate.
Inainte era vai de ele , iar un exemplu este ZOO Turda care sa inchis doar anul trecut si care era intr-o stare estrem de jalnica si in care erau chinuite animalele cu buna stiinta .Sarmanele suflete erau tinute in custi minuscule murdare fara apa si cred ca de cele mai multe ori si fara mancare.
Sa mergi in vizita era un adevarat cosmar , miros infiorator , iar vederea acelor biete creaturi chinuite iti lasa un gust amar.Din nefericire aceste animale nu ar avea nici o sansa sa supravietuiasca in libertate si atunci nu ne ramane decat sa ne impacam cu soarta si sa incercam sa le facem o viata cat mai buna.
In drum spre Zoo , si e cam departe de mine, am avut timp sa imi pun ordine in ganduri , si mi-am dat seama ca gradina zoologica nu e decat un fel de puscarie in care sunt inchise multe animale , si din pacate fara nici o vina .
Daca oameni sunt inchisi in urma faptelor lor , aceste fiinte sunt inchise si lipsite de libertate doar ca sa ne satisfaca pe noi , sa avem de ce ne amuza .
Singura bucurie , ca sa spun asa ,este ca totusi se incearca crearea unor conditii cat mai bune pentru sarmanele animale lipsite de libertate.
Inainte era vai de ele , iar un exemplu este ZOO Turda care sa inchis doar anul trecut si care era intr-o stare estrem de jalnica si in care erau chinuite animalele cu buna stiinta .Sarmanele suflete erau tinute in custi minuscule murdare fara apa si cred ca de cele mai multe ori si fara mancare.
Sa mergi in vizita era un adevarat cosmar , miros infiorator , iar vederea acelor biete creaturi chinuite iti lasa un gust amar.Din nefericire aceste animale nu ar avea nici o sansa sa supravietuiasca in libertate si atunci nu ne ramane decat sa ne impacam cu soarta si sa incercam sa le facem o viata cat mai buna.
Asa gandim toti cei care iubim animalele, viata; nu esti singura, insa exact cum ai spus, mai avem speranta ca cel putin la noi, lucrurile se vor schimba mai mult si spre mai bine; indignarea si neputinta pe care le simtim sunt apasatoare; aici unde sunt, am invatat ceva extraordinar...in mijlocul oraselor se pot amenaja parcuri unde animalele sa poata fi lasate in voie - se numesc ferme pentru copii, iar locatarii se plimba nestingheriti printre oameni, insa da...oamenii respecta, au grija de ele, copiii sunt invatati ce inseamna sa iubesti un animal, cum sa ai grija de el, fara a fi nevoie sa il tii intre gratii; ok, exista si animalele un pic mai periculoase, mai mari, mai zbuciumate, care sunt ingradite, insa spatiile lor sunt imense, curate si cu siguranta se simt libere; si cumva, au nevoie si copiii nostri si noi sa putem atinge, vedea, simti un animalut...asa ca trebuie sa fim optimisti ca pana la urma toate vor ajunge la normalitate; pe mine ma bucura faptul ca totusi in ultimii ani, tot ce tine de natura, viata, incep sa aiba parte de o atentie enorma din partea noastra, nu mai suntem nepasatori;
RăspundețiȘtergere