Persoane interesate

marți, 28 decembrie 2010

Omul de omat

Eu sunt omul de omat,
Singur nu mai vreau sa fiu.
N-am cu cine sa ma joc
Si pe alti copii, nu-i stiu.

Ce frumos v-ati imbracat!
E cumva vreo sarbatoare?

Mult ma bucur c-am aflat
Poate ca-mi va da si mie
Un fular si-o palarie;
Fiindca, astea sunt cam vechi,
Sufla vantul prin urechi...
Si, d-aceea am racit.
Vorbesc gros si ragusit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu