Trec zile, trec luni si in suflet nu simti decat un gol , un gol care cu fiece zi se mareste , se mareste. Apoi intalnesti din intamplare o persoana , si crezi ca acel gol dureros incepe sa se umple sa prinda lumina. Totul devine luminos , zilele devin calduroase , incepi sa visezi sa iti pierzi capul . Astepti cu nerabdare sa vina clipa reintalniri sa schimbi doua vorbe , doua imbratisari.
Doame cum astepti sa auzi vocea iubita , chiar si cateva secunde . ce bine e cand ai in fata chipul mult iubit.
Dar cum viata e cruda si nemiloasa vine si clipa in care ceva se destrama caldura care iti invaluia o data inima , se transforma treptat , treptat intr-o pojgita de gheata , iar persoana care ti-a luminat o data viata in loc sa te ajute sa te sustina fuge si se ascunde de tine.
Si tu simti cum incepe din nou sa apara acel gol , care se mareste din nou o data cu trecerea fiecarei zile ….Si esti din nou singur , singur si trist……..
''Adesea, oamenii uita ca una din componentele importante ale dragostei este vointa de a iubi.''
''O mare durere sa iubesti, o mare nenorocire sa scapi de aceasta durere - Ion Luca Caragiale ''
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu