Eu sunt omul de omat,
Singur nu mai vreau sa fiu.
N-am cu cine sa ma joc
Si pe alti copii, nu-i stiu.
Ce frumos v-ati imbracat!
E cumva vreo sarbatoare?
Mult ma bucur c-am aflat
Poate ca-mi va da si mie
Un fular si-o palarie;
Fiindca, astea sunt cam vechi,
Sufla vantul prin urechi...
Si, d-aceea am racit.
Vorbesc gros si ragusit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu